Instructiunea if

În viața de zi cu zi de foarte multe ori folosim expresii ca:

 

Dacă plouă merg cu taxi.

sau

Dacă plouă atunci merg cu taxi altfel o să merg pe jos pe traseul stabilit.

 

Instrucțiunea if urmărește să cuprindă în algoritm tocmai astfel de situații – condiționale.

Pe marginea exemplului de mai sus putem să deducem sitaxa instrucțiunii în pseudocod:                               

 

Dacă <condiție>

atunci instrucțiune1

altfel instrucțiune2

 

Dacă <condiție> atunci instrucțiune1

                                 

 

Prin urmare, observăm că forma lui Dacă poate îmbraca două forme: cu și fără altfel.

În C sintaxa instrucțiunii if este următoarea.

 

if (<condiție>) instrucțiune1;

                         else instrucțiune2;

 

 

if (<condiție>) then instrucțiune1;

                                 

 

Compilatorul va executa instrucțiunea if în felul următor:

-          Evalueză condiția.

-          Dacă condiția este adevărată atunci execută instrucțiune1.

-          Dacă ramura else există și condiția nu este adevărată se va executa instrucțiune2.

-          Se trece la următoarea instrucțiune după if.

De exemplu, dacă dorim să verifică dacă un număr a este nul vom folosi instrucțiunea if in felul următor:

 

if (a==0) cout<<”numar nul”;

                     else cout<<”numarul nu e nul”;

 

Daca a=0 atunci scrie (`numarul e nul`)

             altfel scrie (`numarul nu este nul`);

                                 

 

 

Calculatorul va verifica dacă valoarea lui a este 0. Dacă este, va afișa numar nul. Dacă a are o valoare diferită de 0 se va afișa numărul nu e nul.

De exemplu dacă a=7 se va afișa numarul nu e nul.

Observații:

-          Instrucțiunea if este o structură de control

-          Instrucțiunea if este o instrucțiune de decizie (condițională) simplă

-          Ramura else nu e obligatorie

-          Condiția trebuie pusă între () .

counter for wordpress

View My Stats