Notiuni introductive

Internetul - retea de tip GAN.

Internetul - sursa nelimitata de informatii! Cel mai usor si cel mai ieftin mijloc de comunicare la distanta. Activitati ce se desfasoara in timp real cum ar fi: comunicare, descarcare de fisiere, trimitere-primire de fisiere...

Avand in vedere cuvantul Internet observam ca este format din cuvintele interconnected (interconectare) si network (retea).

Avand in vedere toate cele mai de sus, putem defini Internetul in felul urmator:

Internetul - retea mondiala de calculatoare interconectate prin protocoalele de comunicare TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Principiul de transmitere a informatiei consta  in fragmentarea informatiei in pachete, fiecare pachet continand informatii despre destinatar. La destinatie informatia este reasamblata.

Servicii oferite de Internet

World Wide Web (www, w3, web) - este o retea mondiala asemuita cu o panza de paianjen care se bazeaza pe un sistem de documente si informatii de tip hipertext legate intre ele. Hipertextele pot fi accesate de Internet si ele pot fi regasite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Un hipertext poate contine imagini, sunete, legaturi catre alte hipertexturi chiar... Informatiile din fisierele de tip hipertext pot fi vizualizate cu niste programe speciale de navigare numite browsere care descarca paginile web de pe un server web si le afiseaza pe un terminal "client" la utilizator. Cele mai cunoscute browsere sunt: Internet Explorer, Mozzila, Google Chrome, Safari, Opera...

Posta electronica (e-mail: Electronic Mail) - este unul dintre cele mai utilizate servicii Internet si consta in transferul de mesaje intre diferiti utilizatori. Posta electronica desemneaza sisteme pentru transmiterea dau primirea de mesaje prin intermediul unei retele. Uneori pentru e-mail se mai intrebuinteaza si denumirea mail sau se mai scrie si email (forma incorecta).

Chat-ul - permite comunicarea in timp real intre doi sau mai multi utilizatori din reteaua Internet atat prin voce cat si prin imagini video. Chat-ul poate fi realizat prin intermediul unui browser ori cu ajutorul unor programe dedicate cum ar fi Yahoo! Messenger, Skype etc.

Newsgroup (grupuri de stiri) - permite utilizatorilor la stiri grupate pe subiecte de interes prin intermediul retelelor de stiri.

Telnet (Terminal Emulation Program) - permite conectarea in reteaua Internet la un calculator aflat la distanta. Calculatorul care se conecteaza la serverul Telnet se numeste terminal. Utilizatorul terminalului poate utiliza resursele calculatorului la care se conecteaza insa acest lucru este posibil doar daca utilizatorul este inregistrat ca utilizator autorizat si figureaza in lista de conturi a serverului Telnet.

Telnet este un protocol de retea care se foloseste in Internet si in retelele locale de calculatoare la comunicarea textuala, bidirectionala si interactiva bazata pe realizarea unei conexiuni virtuale cu statia de lucru destinata.

FTP (File Transfer Protocol) - este un protocol (set de reguli) utilizat pentru accesul la fisierele aflate pe serverele dintr-o retea. Serverele FTP permit sa se faca o conectare la ele de oriunde din Internet si ca fisierele pe care le gazduiesc sa fie transferate (incarcate sau descarcate). 

Functionarea Internetului

Protocolul de transmisie TCP/IP

TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) defineste un set de reguli pe care trebuie sa le respecte calculatoarele pentru a comunica intre ele atunci cand sunt conectate la Internet.

Protocolul TCP/IP determina independenta Internetului de platforma hardware ultilizata (tipul de conexiune, echipamentele folosite...).

Pentru o cat mai buna utilizare a Internetului, modelul TCP/IP foloseste patru nivele:

1. Nivelul Aplicatie - face referire la protocoalele de nivel inalt cum ar fi: Telnet, e-mai, FTP... Protocoalele de la acest nivel sunt asociate cu modelul client-server.

2. Nivelul Transport - are ca sarcina principala siguranta, controlul fluxului si corectia erorilor.

3. Nivelul Retea - se ocupa de comunicarea dintre o sursa si o retea destinatie.

4. Nivelul Acces la o retea - include aspecte legate de thenologii si medii de transmisie.

Setarile pentru Internet intr-o retea locala

Un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol - protocol de configurare dinamica a gazdei) - poate fi utilizat pentru a furniza automat calculatoarelor dintr-o retea o adresa IP, o masca de subretea (subnet mask), o poarta de acces implicita (gateway), un server DNS si un server WINS.

Prin urmare, DHCP este un protocol de retea de calculatoare folosite de gazde (clienti DHCP) care atribuie adrese IP si alte informatii de configurare de retea importante in mod dinamic.

Atunci cand un client configurat configurat se conecteaza la retea, clientul DHCP trimite o broadcast interogare pentru a primi de la DHCP informatiile necesare. Serverul DHCP gestioneaza o rezerva de adrese IP si informatii despre configurarea parametrilor clientului cum ar fi: gateway-ul implicit, numele domeniului, DNS-ul etc. La primirea unei cereri valide, serverul atribuie calculatorului o adresa de IP, parametrii de configurare a IP-ului (subnet mask, gateway). Interogarea se initiaza imediat dupa boot.

Serverul DHCP poate avea trei metode de alocare a adreselor IP:

1. Alocare dinamica - administratorul de retea atribuie o serie de adrese IP la DHCP. Fiecare computer din retea este configurat sa ceara o adresa de IP de la DHCP in timpul initializarii de retea. Procesul de cerere si aprobare foloseste un concept asemanator cu un contract de leasing pe o perioada determinata, permitand serverului DHCP sa revendice (si sa realoce) adresele IP care sunt disponibile.

2. Alocare automata - Serverul DHCP aloca in permanenta o adresa de IP disponibila catre client. Acest proces este asemanator alocarii dinamice, diferenta fiind facuta de faptul ca daca un client a avut o adresa IP aceasta i se va atribui preferential.

3. Alocarea statica - Serverul DHCP aloca adresa IP in baza unui tabel cu perechi (adresa MAC/adresa IP), acestea fiind completate manual de catre un administrator al retelei. Numai acei clienti care au adresa MAC in acel tabel vor primi adresa de IP. Aceasta caracteristica este denumita Static DHCP Assignment / fixed-address/ DHCP reservation/ Static DHCP/ IP reservation / MAC/IP binding.

Adresa IP

Fiecarui calculator din Internet is se atribuie o adresa IP fie permanenta (IP fix) fie doar pe perioada folosirii retelei. Astfel se pot evita problemele legate de conflictele ce pot aparea la transferul de date. Adresa IP identifica reteaua si statia de lucru din cadrul unei retele.

Adresa IP este reprezentata in forma zecimala, separand prin puncte echivalentii zecimali ai celor 4 octeti (xxx.xxx.xxx.xxx).

IP (Inernet Protocol) reprezinta un protocol care asigura un serviciu de transmitere a datelor fara o conexiune permanenta. Acesta identifica fiecare interfata logica a echipamentelor conectate printr-un numar numit adresa IP. Versiunea de standard folosita pana de curand in majoritatea cazurilor este IPv4 insa, internetul este intr-un proces de continua evolutie si s-a trecut la urmatoarea versiune de IP numita IPv6.

In IPv4 adresa IP este reprezentata pe 32 de biti (de exemplu 192.168.1.101). Alocarea adreselor IP nu este arbitrara, ea fiind facutad e organizatii insarcinate cu distribuirea de spatii de adrese (de exemplu pentru spatiul de adrese atribuit Europei este RIPE).

La inceputul erei Internetului, adresele IPv4 se imparteau in 5 clase de adrese in functie de configuratia binara a primului octet al clasei, clasele fiind notate cu litere de la A-E.

Adresele retelelor au toti bitii de statie 0 si nu pot fi folosite pentru o staite.

Exista si adrese care au toti bitii de statie 1. Aceste adrese se numesc adrese de difuzare.

Pentru a se putea face identificarea statiilor se folosesc doar adresele din clasele A, B, C.

In Internet exista enfolosite doua intervale de adrese de clasa A: 

a) 0.0.0.0 - 0.255.255.255 : nu se foloseste pentru ca exista riscul de confuzie cu ruta implicita

b) 127.0.0.0 - 127.255.255.255 : este folosit pentru diagnosticarea nodului local.

Odata cu raspandirea Internetului a aparut problema epuizarii spatiului de adrese. Pentru a solutiona aceasta problema s-au gasit mai multe solutii:

- adrese private

- CIDR

- VLSM

In plus, acest lucru a dus la conceperea unui nou model de IP si anume IPv6.

Adresele private nu sunt adrese unice in Internet si au fost standardizate pentru dispozitive ce nu sunt conectate la reteaua Internet. Pentru adresele private au fost definite 3 intervale:

Adrese pentru clasa A: 10.0.0.0 - 10.255.255.255

Adrese pentru clasa B: 172.16.0.0 - 172.31.255.255

Adrese pentru clasa C: 192.168.0.0 - 192.168.255.255 .

Adresa de IP este impartita in doua: adresa de retea si adresa de statie (operatia este cunoscuta sub numele de subnetare). Subnetarea reprezinta o solutie pentru epuizarea spatiului de adrese IP.

CIDR (Classless InterDomain Routing) - precizeaza modul de reprezentare a adreselor IP in tabela de routare si modul de trimitere a mesajelor de actualizare. In notatia CIDR, adresa IP este retinuta intotdeauna impreauna cu subnet mask.

VLSM (Variable Lenght Subnet Mask) - necesita precizarea unei masti de retea pentru fiecare adresa asociata unei interfete. Acest procedeu are ca efect impartirea unei clase de adrese in mai multe retele de dimensiuni diferite si reducerea perderii de adrese IP.

IPv6 - este un protocol dezvoltat pentru a inlocui pe IPv4. Adresele au o lungime de 128 biti (16 octeti), existand 2¹²⁸ (aproximativ 3403 * 10³⁸) adrese unice. Lungimea mare a adresei permite impartirea in blocuri de dimensiuni mari si implicit devine posibila introducerea de informatii suplimentare de rutare in adresa.

Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma de 8 grupuri de cate 4 cifre hexazecimale, fiecare grup fiind separat de : . Daca unul sau mai multe din gruparile de 4 cifre este 0000 atunci zerourile pot fi omise si pot fi inlocuite cu ::.

De exemplu adrese IPv6 valide pot fi:

2001:0ab8:85aa:08d3:181a:8a2c:0110:7245

2001:0da9::1413:5715

DNS ( Domain Name System)

DNS-ul este un sistem de baze de date ce administreaza numele de gazda si adresele IP asociate. Prin utilizarea DNS se pot folosi nume simple (de exemplu, www.infoliceu.ro) pentru a gasi o gazda, in loc sa se foloseasca adresele IP. Serverele DNS pot lucra impreuna pentru a mapa toate numele din domeniu la adresele lor IP lucru ce face posibila comunicarea pe Internet.

Cea mai cunoscuta aplicatie a DNS-ului este gestionarea domeniilor pe Internet. Datele DNS sunt structurate ierarhic pe domenii. Servereleau pot stii o parte din aceste date care apartin unui subdomeniu. Subdomeniul de care raspunde un server DNS se numeste zona. Serverul DNS care detine toate informatiile referitoare la zona este considerat autoritate pentru zona respectiv si poate raspunde la interogarile despre gazde din zona lui.

Inregistrarea unui domeniu - click here

Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:

- foloseste o structura ierarhizata

- deleaga autoritatea pentru nume

- baza de date cu numele si adresele IP este distribuita.

Fiecare implementare TCP/IP contine o rutina software (name resolver) specializata in interogarea DNS in vederea translatarii nume/IP si invers.

Exista doua tipuri de rezolutie de nume:

- rezolutie recursiva: name resolverul cere serverului de nume sa faca translatarea

- rezolutie interetiva: name reselverul cere serverului de nume sa ii furnizeze adresa IP a unui server care poate face translatarea.

Domenii parcate - prin parcarea unui domeniu pe un cont de hosting se obtine suprapunerea domeniului peste domeniul principal al hostingului. Astfel cele doua (sau mai multe domenii - daca au fost parcate mai multe domenii) vor afisa acelasi continut. Un site dintr-un domeniu parcat este o pagina web neconstruita, care apartine unei companii de inregistrare sau unui detinator de nume de domeniu.

Utilizatorii sunt directionati spre site-uri din domenii parcate cand introduc in bara de adrese a browser-ului o adresa URL a unei pagini web neconstruite.

Domenii addon - nume de domeniu care face referire catre un subdirector aflat in contul de hosting pentru un alt domeniu. Domeniile addon trebuie sa fie nume de domenii inregistrate pe care sa le detineti si pe care trebuie sa le configurati sa faca referire catre serverul pe care este situat site-ul dumneavoastra.

Presupunem ca detineti doua domenii xxx.com si yyy.com si ca aveti hosting care accepta domenii addon pentru xxx.com. Atunci puteti gazdui cel de-al doilea domeniu yyy.com in contului lui xxx.com in contul de hosting pe care il aveti pentru xxx.com.

In momentul in care terminati de setat domeniul addon pentru yyy.com in contul xxx.com se creaza in contul de hosting al lui xxx.com un director yy.com in care se incarca fisierele site-ului yyy.com.

Cand un vizitator viziteaza www.yyy.com va vedea continutul folderului yyy creat in contul de hosting pentru xxx.com, adica, va vedea continutul www.xxx.com/yyy.com fara sa-si dea seama ca se afla pe alt domeniu.

Forma generala a unei adrese de navigare este:

https://www.site.domeniu

unde:

site: numele fisierului de unde se incepe navigarea

domeniu: categoria din care face parte site-ul respectiv.

Exemple de domenii simbolice primare:

.com - comercial

.edu - educational

.gov - guvernamental

.int - international

.mil - militar

.net - intretinere retea

.org - organizatie

Exemple de domenii de interes general:

.info

.biz

.mobi

Exemple de domenii corespunzatoare statelor lumii:

.fr - Franta

.bg - Bulgaria

.it - Italia

.de - Germania

.uk - Marea Britanie

.ro - Romania

.ar - Argentina

.be - Belgia

.us - Statele Unite

Puteti vedea o lista a domeniilor de pe Internet dand click aici